Now & Then

În week-end-ul trecut am fost să-l vizitez pe Cătălin acasă la Vatra Dornei, însă parcă zâmbetul, încrederea, puterea de a lupta si răbdarea încep să scadă, asta probabil şi din cauza durerilor crunte pe care le are zi şi noapte.
Toţi cei care îl vizitam înainte eram încăntaţi de entuziasmul cu care ne primea şi dorinţa de a trece cât mai repede peste acest impas. Faptul că au apărut câteva piedici în drumul lui de a-şi atinge scopul au făcut ca atitudinea lui plină de optimism să ajungă la un nivel mai scăzut.
Iniţial plecarea în Italia, pentru tratamentul de recuperare de care vă spuneam, trebuia să aibă loc acum o săptămână, însă din diferite motive şi probleme ce au survenit, s-a amânat pentru 21 noiembrie.
În speranţa că nu va mai interveni nici un impediment şi va reuşi să ajungă la acea clinică din Cagliari, o să ţin legatura cu el şi vă voi împărtaşi etapele recuperării şi progresele realizate de Cătălin.


Noul sezon de ski. Probabil că astea sunt gândurile lui Cătălin în acest moment, cum s-ar pregăti pentru sporturile de iarnă, ce echipament şi-ar achiziţiona, cum şi-ar ţine orele ca şi instructor la şcoala de ski din Vatra Dornei. Însă din păcate sunt doar nişte gânduri, nimic din ceea ce făcea înainte nu mai e acum posibil. Nici măcar să exerseze piesele pe care le-a învăţat la chitară, sau să facă fotografii.
Chiar ieri mă uitam la nişte băieţi ce jucau baschet într-o sală şi îmi aminteam cât de perseverent şi cu câtă seriozitate juca Cătălin, mereu încerca să facă scheme cât mai dificile, ca cei din jurul lui să-l poată remarca şi aprecia. La fel şi cu tennisul, iubeşte acest sport, participa la concursurile organizate la Vatra Dornei fiind mereu printre primii. La un moment dat se gândea să practice acest sport nu numai ca şi hobby, să treacă chiar la un nivel de performanţă.
Multe din planurile lui Cătălin s-au prăbuşit.


ATUNCI era o persoană dinamică, ACUM e ţintuit într-un scaun cu rotile.